artaromaneasca@yahoo.com 
Detineti si Dvs un tablou de Alexandru Ciucurencu?
Solicitati o evaluare gratuita, inclusiv pt o intreaga colectie sau mostenire! Cumparam tablouri similare cu plata imediata.
Telefon / WhatsApp: +40 773 824 258
Email: artaromaneasca@yahoo.com
Alexandru Ciucurencu (1903-1978)
Studiile
Alexandru Ciucurencu s-a născut la 27 septembrie 1903, la Tulcea (comuna Ciucurova). După terminarea școlii primare în 1916, intră ucenic la zugravul Mihail Paraschiv, din Tulcea, lucrând cu el între 1916 și 1918. În 1920 intenționează să urmeze la București artele plastice, dar renunță și se reîntoarce la Tulcea. Se înscrie anul următor, 1921, la Scoala de Belle Arte din București, având profesori pe G. D. Mirea și pe Camil Ressu. Termină școala în 1928. Pe perioada vacanțelor de vară urmează cursuri la Scoala de la Baia Mare (1926-1928).
Debutul artistic îl are expunând la Salonul Oficial, unde obține și un premiu în 1930. Aici expune și în anul următor. Pleacă la Paris pentru a studia la Academia Julian, dar după scurt timp preferă să lucreze în atelierul lui Andre Lhote (1931).
Activitatea expozitionala
Prima expoziție personală o organizează în 1934, la București, când expune si la Salonul Oficial, urmată și de alta participare în următorul an la salon. Este numit profesor la Academia liberă de pictură (1945-1948), alături de pictorul Camil Ressu și Cornel Medrea. Participă la Expoziția anuală de stat a artelor plastice și la Expoziția “Flacăra” în 1948. A fost numit profesor la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu.
După 1948 participă la toate expozițiile de stat și la cele regionale. Este desemnat să prezintă lucrări la Bienala de la Veneția, călătorind la Veneția cu ocazia expoziției în 1956. I sa acordat titlul de “Maestru emerit al artei”. Este distins cu premiul Ion Andreescu al Academiei Române. Va fi numit secretar al Uniunii Artiștilor Plastici. Participă la expoziția țărilor socialiste, la Moscova în 1958 expozițiile organizate la Varșovia și Budapesta în 1959, la Berlin, Atena, Bratislava, Praga, Cairo, Alexandria în 1960, la Damasc, New Delhi, Ankara, Sofia și Paris în 1961, cu o expoziție retrospectivă la Berlin și Dresda în 1962. Este ales membru corespondent al Academiei Române. În 1964 este distins cu titlul de ” artist al poporului”. A mai expus la Zurich în 1965, la Londra și Tokyo în 1966, la Varșovia în 1970, la Edinburgh în 1971, la al 84-lea Salon al Independenților la Paris în 1971.
Opera
După Ștefan Luchian și Theodor Pallady, Alexandru Ciucurencu a fost cel mai reprezentativ pictor al culorii. Pictura lui Alexandru Ciucurencu nu poate fi gândită fără apeluri la compoziție, culoare și lumină. La această concepție de omogenizare a acestor trei factori a ajuns după o muncă intensă, experiențe diverse, elaborarea unor concepții artistice proprii, noi. Alexandru Ciucurencu a fost o personalitate originală, cu o concepție modernă; deși a fost un pictor figurativ, el a deschis orizonturi noi și a influențat o pleiadă de artiști tineri, valoroși (Constantin Piliuță, Vasile Grigore s.a). A fost un pictor postimpresionist, evoluând spre o manieră fovista și abstracta, dar riguros construită. Are numeroase compoziții, portrete, peisaje, flori și naturi statice. În evoluția sa, Alexandru Ciucurencu a păstrat viziunea realistă, spiritul umanist, penetrația psihologică, luciditatea compoziției, forta emoțională a culorii și luminii, franchețea desenului și sinceritatea creației.
Alexandru Ciucurencu a apărut în pictura românească în anii 30. Inițial el s-a încadrat în spiritul postimpresionismului dominant în acea perioadă, apoi a încercat să pună accentul pe forța culorii, pe armoniile cromatice, pe raportul dintre desen, ca structură solidă a tabloului, și pe expresivitatea culorii. Evoluția sa a fost ascendentă, introducând tot mai des elaborarea, structura compoziției și vibrația culorilor, care emanau ele însele lumina. În același timp, artistul a acordat picturii și o funcție socială.
Rolul desenului si culorii in opera lui Alexandru Ciucurencu
Spre deosebire de pictorii impresionisti, Alexandru Ciucurencu reușește să dea noi valențe culorii negre în compoziție, linia neagră fiind sintetizatoare, cu o geometrie precisă. A acordat o mare atenție desenului. Linia se contopește în tablou cu culoarea, iaer sub efectul luminii, ea se evaporă sau apare întreruptă, dar arată totuși siguranță și precizie. Culoarea are un rol special și important. Armoniile se asociază cu semnificația temei: tablourile triste au culori reci, cele optimiste introduc armoniile calde și luminoase.
Prin culoare artistul își exprimă ideile, sentimentele în fața unui peisaj sau a unei naturi statice. Culoarea are efecte tonice, dramatice, lirice sau păstrează un caracter de intimitate, ca în tablourile cu flori. În ansamblu, pictura lui Alexandru Ciucurencu exprima simplitatea, echilibrul, armonia somptuoasa, sinteza realului și spiritul modern al dorinței de a împinge creația spre abstractizare, imprimându-i o dinamică cromatică excepțională și originală în pictura românească. Alexandru Ciucurencu a murit la București, în 1978.
Sursa: Mircea Deac, Tudor Octavian – “300 de pictori romani. Dictionar de pictura romaneasca moderna”, editie revazuta si adaugita, Fundatia Jean Louis Calderon, Editura Noi Media Print, 2007
