artaromaneasca@yahoo.com 
Detineti si Dvs un tablou de Aurel Jiquidi?
Solicitati o evaluare gratuita, inclusiv pt o intreaga colectie sau mostenire! Cumparam tablouri similare cu plata imediata.
Telefon / WhatsApp:
Email:
Aurel Jiquidi (1896-1962)
Viata
Aurel Jiquidi s-a născut la București, pe 25 octombrie 1896. Fiu de grafician, a studiat la Scoala de Arte Frumoase (1918) cu G. D. Mirea, Ipolit Strâmbu, Frederic Storck, Gabriel Popescu. In 1918 deschide prima sa expoziție împreună cu Sabin Popp. În 1920 studiază în Italia si Franța. Revine în București în 1921. Participă la înființarea Academiei libere de pictură de pe Calea Griviței, apoi la expozițiile Tinerimii Artistice. A participat la Saloanele Oficiale și a expus în străinătate: Riga, Budapesta, Berlin, Sofia etc. A fost distins cu Grand Prix la Paris și cu titlul de “Maestru emerit al artei”.
Opera
Pasionat al desenului, Aurel Jiquidi s-a impus printr o activitate intensă și cotidiană realizând, ca ilustrator în presă, mii de desene. A experimentat cele mai diverse tehnici, desen, goașă, acuarele, ulei, tuș, tehnici mixte și, deși în unele lucrări apare romantic, în ansamblul creației sale Aurel Jiquidi este un artist expresionisti poate cel mai reprezentativ al acestei tendințe. Aurel Jiquidi se afirmă activ cu ocazia primei sale expoziții, în 1926, apoi cu ciclul de 10 litografii la “O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale, editată în 1929. Linia expresionistă a desenelor sale se accentuează îndeosebi după 1932, odată cu participarea la revista “Cuvantul liber”. După 1944 se încadrează în mișcarea artistică realistă, iar în 1957 editează albumul 1907, prefațat de Tudor Arghezi.
Caragiale a fost pentru Aurel Jiquidi dascălul prin care a cunoscut viața. Personajele caragialesti le întâlnim permanent în opera lui Aurel jiquidi. De altfel, pictorul le căuta in mahalalele vechiului București, în birturile mărginașe și obsedandu-l, îi statorniceau un stil, o factură ce ne amintește de lumea teatrului lui Caragiale. Teatrul și dramaturgia caragialeana i-au dat lui Aurel Jiquidi regia compoziției, semnificația gestului și rezumarea lui la mișcarea esențială, accentul luminii, știința creării scenice a personajului, ca în desenele “Goe și familia în 1935 la luna Bucureștilor”, “Ucenic”, “Onomastica Cucoanei” ori “Controversa”. Paralel cu activitatea sa de ilustrator și caricaturist, Jiquidi duce o intensă activitate de pictor decorator, dar cu tot efortul său de a se impune ca pictor, ceea ce apreciem mai mult rămâne desenul său. Moare pe 4 februarie 1962.
Sursa: Mircea Deac, Tudor Octavian – “300 de pictori romani. Dictionar de pictura romaneasca moderna”, editie revazuta si adaugita, Fundatia Jean Louis Calderon, Editura Noi Media Print, 2007
