artaromaneasca@yahoo.com 
Detineti si Dvs un tablou de Camil Ressu?
Solicitati o evaluare gratuita, inclusiv pt o intreaga colectie sau mostenire! Cumparam tablouri similare cu plata imediata.
Telefon / WhatsApp:
Email:
Camil Ressu (1880-1962)
Studiile
S -a născut la Galați pe 26 ianuarie 1880. 1886 este anul in care termina Liceul Sfântul Sava din București. În 1897 se înscrie la școala de Belle arte în clasa pictorului G. D. Mirea, iar in 1898 se mută la Iași și termina aici scoala de Belle arte cu Gheorghe Popovici. În 1902 pleacă la Munchen la Akademie der Bildenden Kunste în atelierul lui Wilhelm von Kaulbach, apoi la Paris la Academia Julian, în atelierul lui Jean Paul Laurens. Pictează în Bretania. Îl frecventează și pe Brâncuși.
Revine în țară în 1907. Face desene umoristice la “Furnica” , “Adevărul”, “Viitorul”, “Acțiunea”, “Nea Ghiță” și “Revista celorlalți” a poetului Ion Minulescu. Este invitat în 1909 de Alexandru Bogdan Pitești să picteze la vlaici.
Activitatea expozitionala
În 1910 are prima participare la tinerimea artistica și în 1902 la salonul oficial, unde obține medalia a doua pentru pictură. În 1913 are prima expoziție personală, prefața la catalog fiind scrisă de Tudor Arghezi.
La tinerimea artistica participă regulat, aproape în fiecare an. În 1917 este mobilizat pe lângă marele cartier general și expune la Iași în 1918 la arta română. Se înscrie în Partidul socialist în 1919. În 1920, 1921 și 1923 expune la arta română în București. Este ales președintele sindicatului artelor frumoase.
Execută cortina pentru Teatrul Național care provoacă un scandal politic, având să fie dată jos. Participă la bienala Internațională de la Veneția în 1924 și în 1925 la Jeu de Paume, la Paris. Devine profesor la școala de arte frumoase și în 1929 director al acestei școli, iar în 1930 este numit rector. Realizează picturi decorative la Piatra Neamț și în 1935 la Palatul Regal. În 1938 a fost membru al asociației Arta. Primește premiul național pentru pictură.
În 1941 își dă demisia din funcția de rector al Academiei de arte frumoase, iar in 1942 este membru la cercul artiștilor plastici. Este numit in 1945 director al invățământului artistic. A fost profesor la Academia liberă de pictură. În 1948 participă la expoziția Flacără. În 1950 este ales președinte de onoare al Uniunii artiștilor plastici și primește titlul de artist emerit, iar in 1954 i se acordă titlul de artist al poporului. Are la sala Dalles in 1955 o expoziție retrospectivă. Este ales membru al Academiei române.
Opera
Camil Ressu a manifestat o mare vocație pentru desen și compoziție. Poate fi considerat un clasic al picturii primei jumătăți a secolului al douăzecilea, mai ales dacă adăugăm și măiestria sa portretistică. Camil Ressu a adus în pictură, față de Nicolae Grigorescu, de exemplu, o nouă viziune a tăranului, realistă și dramatică, un spirit liric, de adevăr și originalitate.
Ca portretist, arta lui Camil Ressu cuprinde o galerie largă a figurilor contemporane, îndeosebi în desen. Ca peisagist, Camil Ressu construiește ceea ce vede, fie în rapide notații, fie prin sugerarea unui spațiu intens. Ceea ce caută în peisaje este tonalitatea cromatică, culorile puternice, luminoase. În ansamblu, pictura sa sugerează o viziune monumentală. Moare la 1 aprilie 1962.
Sursa: Mircea Deac, Tudor Octavian – “300 de pictori romani. Dictionar de pictura romaneasca moderna”, editie revazuta si adaugita, Fundatia Jean Louis Calderon, Editura Noi Media Print, 2007
