Detineti si Dvs un tablou de Corneliu Brudascu?

Solicitati o evaluare gratuita, inclusiv pt o intreaga colectie sau mostenire! Cumparam tablouri similare cu plata imediata.

Telefon / WhatsApp: +40 773 824 258       

Email: artaromaneasca@yahoo.com

Corneliu Brudascu

Nascut în 1937, în comuna Tusa din judetul Salaj, Corneliu Brudascu a  absolvit cursurile Institutului de Arte Plastice “Ion Andreescu” din Cluj. În facultate s-a facut repede remarcat. “Era extrem de talentat si extrem de sensibil. Compozitiile, desenul, cromatica îi ieseau de fiecare data impecabil, profesorii dându-ni-l mereu de exemplu”, îsi aminteste Horea Cucerzan, unul dintre colegii sai de an. În ciuda acestor calitati native de invidiat, care indicau un drum artistic cât se poate de ferm,  pictorul a preferat o cale ocolita pentru a-si exprima identitatea si pentru a încerca sa se afirme în cadrul generatiei sale.

Hiperrealismul anilor 70

Prin anii 70 ai secolului trecut a ilustrat, alaturi de Ion Grigorescu, varianta româneasca a hiperrealismului.  Îmbratisarea unei astfel de formule, în spatele careia se afla o filosofie potrivit careia suprema proba a veridicitatii unei opere de arta o constituie “obiectivitatea” absoluta a aparatului de fotografiat, a fost si ramâne oarecum ciudata în cazul lui Corneliu Brudascu,  a carui natura interioara a stat si sta sub semnul interpretarilor profund personale ale datului vizual si ale structurilor launtrice ale acestuia.

Totusi, cele câteva lucrari datând din acea perioada pe care am avut ocazia sa le vad  în atelierul artistului (lucrari despre care initial am crezut ca apartin altcuiva, motiv pentru care nu le-am pus la socoteala atunci  când mi-am rotit pentru prima data ochii prin încapere) denota o exceptionala vocatie de portretist si o irepresibila dorinta de a sparge canoanele stilului adoptat în acea etapa, dorinta care îsi tradeaza prezenta prin dinamica uneori premeditat instabila a compozitiilor si printr-o serie de tuse rebele care fractureaza geometria fina a degradeurilor supraelaborate.

Perioada expresionismului liric

“Ratacirea” hiperrealista nu a durat  prea mult,  Corneliu Brudascu întorcându-se relativ repede la formula sa initiala, care consta într-o  varietate de  expresionism liric puternic personalizata, în cadrul careia promisul hazard gestualist este energic strunit în plan conceptual de rigorile compozitionale solicitate de (re)înscenarea clasicei drame a predestinarii si a  angoaselor existentiale care decurg din ea – tema principala a lucrarilor cu personaje.

Tusa capata, din aceasta ultima perspectiva,  o consistenta aproape carnala, amintind pe alocuri de arta portretistica a lui Corneliu Baba. Poate ca si din cauza acestei insolite alcatuiri hibride, maniera în care artistul picteaza   de ani buni încoace a scapat sistematic dorintei criticilor   de a o vedea  exprimata printr-o definitie clara. Poate, dar pe de alta parte deloc întâmplator daca avem în vedere si faptul ca pare aproape imposibil ca Velazquez, El Greco, Goya, Rembrandt si chiar Pollok sa-si fi dat mâna peste timp si peste capul tuturor incompatibilitatilor reale sau doar aparente, acceptând sa coexiste într-o formula picturala nu numai surprinzatoare, ci si foarte  convingatoare.

Cu toate acestea, Corneliu Brudascu a reusit  performanta de a pune în acelasi creuzet stilistic influentele celor cinci mari maestri ai artei universale, influente de care, departe  de a se fi  lasat strivit, se foloseste cu inteligenta si har  pentru a crea opere de o frumusete si de o autenticitate a trairii auctoriale de-a dreptul tulburatoare.

(Intercity Magazin, nr. 35/2008)