Dumitru Ghiata

Detineti si Dvs un tablou de Dumitru Ghiata?

Solicitati o evaluare gratuita, inclusiv pt o intreaga colectie sau mostenire! Cumparam tablouri similare cu plata imediata.

Telefon / WhatsApp: +40 773 824 258    

Email:  artaromaneasca@yahoo.com

Dumitru Ghiata (1888-1972)

Viata

Dumitru Ghiață s-a născut la 22 septembrie 1888 în comuna Colibasi, județul Mehedinți, din părinți agricultori. În 1905 se stabilește la București, in 1909 la Institutul Ion Cantacuzino. În 1910 audiază cursurile lui Tzigara-Samurcas. Frecventează atelierul pictorului Arthur Verona. Expune la Ateneu în 1912. Un an mai târziu Dumitru Ghiata pleacă la Paris, unde studiază la Academia Ranson și la Academia Delecluse. Participă la înființarea societății Arta Română. Ia parte la Salonul Oficial. În 1928 participă la Bienala de la Veneția.

Prima expoziție personală Dumitru Ghiata a avut-o la Cartea Românească în 1930. Primește premiul Academiei române pentru pictură în 1934. În 1937 participă la Expoziția Universală de la Paris. În 1943 și 1946 deschide expoziții personale la Dalles. Participă la expoziția Flacăra și la saloanele anuale de stat. În 1957 este distins cu titlul de Maestru emerit al artei. În 1967 are o amplă expoziție retrospectivă la Muzeul de Artă.

Opera

Pictorul Dumitru Ghiață este un observator autentic al naturii și obiceiurilor, al târgurilor și satelor din România. Pictura sa e un amestec de post impresionism, fovism și naivism. Valoarea picturii sale constă în calmul și echilibrul compozițiilor și îndeosebi în armoniile cromatice de mare finețe, de sintetizare și cu tonuri nuanțate de albastru și verde, care îi conturează o puternică personalitate și originalitate.
Limbajul plastic folosit de Ghiață este simplu și direct. Coloritul său este sobru, armonios, bazat pe reliefarea tonurilor calde, iar desenul simplificat și sintetic. Dumitru Ghiață a murit la 3 iulie 1972 la București.

Sursa: Mircea Deac, Tudor Octavian – “300 de pictori romani. Dictionar de pictura romaneasca moderna”, editie revazuta si adaugita, Fundatia Jean Louis Calderon, Editura Noi Media Print, 2007