artaromaneasca@yahoo.com 
Detineti si Dvs un tablou de Francisc Sirato?
Solicitati o evaluare gratuita, inclusiv pt o intreaga colectie sau mostenire! Cumparam tablouri similare cu plata imediata.
Telefon / WhatsApp:
Email:
Francisc Sirato (1877-1953)
Studiile
Francisc Sirato s-a născut pe 13 august 1877 la Craiova, ca fiu de muncitori. A învățat inițial la școala comercială și a lucrat, în același timp, ca litograf la o tipografie (1890-1897). A plecat la Dusseldorf în 1898 unde a lucrat tot ca litograf. Revine în țară și se înscrie la Scoala de Arte Frumoase din București (1900-1905). La absolvire se stabilește la Craiova unde devine membru ale societății “Theodor Aman” și participă la expozițiile societății (1905). Începe să execute ilustrații, desene, litografii.
Activitatea expozitionala
Participă la București la expozițiile Tinerimea Artistica, începând cu anul 1908. Colaborează cu caricaturi la “Furnica”. Expune la Salonul Oficial. Este angajat ca secretar contabil la Muzeul de Artă Națională. Participă la expoziția Arta Română (1924) și la o expoziție la Brașov. Participă regulat la Salonul Oficial de pictură și sculptură, având să fie ales, ulterior, membru în juriu și vicepreședinte al juriului. Francisc Sirato participă la constituirea Grupului celor Patru în 1926, expunând în expozițiile grupului alături de Ștefan Dimitrescu, Nicolae Tonitza și Oscar Han. Are prima sa expoziție personală în 1931.
Predomină portretele, îndeosebi de femei, naturi statice cu flori, în care elementul esențial a fost culoarea și luminozitatea ei. Deși repertoriul picturii apare restrâns, tablourile sale manifestă diversitate. Ceea ce caracterizează pictura sa este luminozitatea culorilor, strălucirea lor și armonizarea cromatică savanta, riguros gândită. Dacă în pictură domină calmul și o atitudine de izolare față de evenimentele sociale, în schimb desenele și mai cu seamă ilustrațiile publicate în “Furnica” și “Cronica” sunt acide, au un caracter distinct politic. Grafica lui este o artă de atitudine, de participare incisivă și critică la realitățile sociale.
Va fi numit conservator al Muzeului de Artă Națională in 1927. Este desemnat să participe la Expoziția internațională de la Barcelona în 1929 și la expozițiile organizate la Haga, Amsterdam și Bruxelles. Apoi este numit profesor la Academia de Arte Frumoase din București în 1933. Este distins cu medaliile de aur la Bruxelles în 1935 și la Paris în 1937, și cu medalia de bronz la New York în 1939. Are o expoziție personală cu pictorul Nicolae Tonitza în 1938. În 1946 a primit Premiul național pentru pictură. Are loc o expoziție personală, ultima, la Căminul Artei în 1947.
Opera lui Francisc Sirato
Francisc Șirato se înscrie în pictura din România ca un de reprezentant al culorii. Activitatea sa este însă complexă: pictor, gravor, ilustrator, profesor, conservator de muzeu și cronicar plastic. În pictură a fost preocupat să redea, cu obiectivitate dar fără un impact social, scene de interior. Același fenomen se petrece și în scrierile sale. Aici, el caută să fie obiectiv, sa impuna o rigurozitate a gândirii critice. Francisc Sirato a impus o personalitate pregnanta, complexă în plastica românească. A manifestat o sensibilitate specifică, o inteligență clară, cultivată; a realizat o artă personală, evoluând de la impresionism la un fovism specific românesc. A pictat flori, peisaje, portrete, interioare, naturi statice. Francisc Sirato a murit la 4 august 1953, la București.
Sursa: Mircea Deac, Tudor Octavian – “300 de pictori romani. Dictionar de pictura romaneasca moderna”, editie revazuta si adaugita, Fundatia Jean Louis Calderon, Editura Noi Media Print, 2007
