artaromaneasca@yahoo.com 
Detineti si Dvs un tablou de Gheorghe Petrascu?
Solicitati o evaluare gratuita, inclusiv pt o intreaga colectie sau mostenire! Cumparam tablouri similare cu plata imediata.
Telefon / WhatsApp:
Email:
Gheorghe Petrascu (1872-1949)
Viata
Gheorghe Petrascu s-a născut pe 5 decembrie 1872 la Tecuci. Urmează inițial Facultatea de Științe naturale din București între 1892 și 1893, dar renunță și studiază pictura cu G. D. Mirea la școala de arte frumoase din București până în 1898. Se duce la Munchen și apoi la Paris în 1898 la Academia Julian unde rămâne până în 1902. Prima expoziție personală o are la Ateneu în 1900. Participă la înființarea Tinerimii Artistice, unde expune regulat. Este numit director al pinacotecii statului între 1929 și 1940. În 1932 primește Legiunea de onoare a republicii franceze. În 1933 are, cu ocazia împliniri a 60 de ani, o amplă retrospectivă la Dalles. Este ales in 1936 membru al Academiei române.
Gheorghe Petrașcu este unul dintre cei mai personali și originali pictori ai artei românești. Cu ocazia împlinirii 60 de ani i se organizează o amplă expoziție retrospectivă în sălile Dalles unde expune 306 lucrări în 1933. Va mai organiza la Dalles o expoziție personală în 1936, de data aceasta cu 205 lucrări. Pentru meritele sale artistice Gheorghe Petrascu va fi ales membru al Academiei române în 1936. Va expune la expoziția universală de la Paris în 1937, unde va primi premiul de onoare. Continuă să expună la societatea arta, iar in 1938 din nou la bienala de la Veneția cu 26 de lucrări, apoi are o nouă expoziție la Dalles cu 205 picturi, alte la bienala de la Veneția, la expoziția de Artă română și Luna Bucureștilor.
Opera
De la debutul său pictural din 1900 și până la ultimele lucrări realizate, în cei peste 40 de ani de pictură, gheorghe petrașcu a fost nu numai pictor, ca profesiune, dar și unul dintre cei mai străluciți și originali artiști români ai acestui gen. A început să picteze sub suveranitatea principiilor academice ale profesorului său mirea, dar deși primii săi pași au aparținut acestei școli, admirația și dorința de a imita s-au îndreptat către pictorul Nicolae Grigorescu, încât se poate afirma ca acesta i-a fost cu adevărat primul sau maestru.
Pictura lui Gheorghe Petrascu se definește ca originală după 1915. Călătoriile pentru studii sunt încheiate. Acum călătorește doar pentru a picta, pentru a descoperi materia picturală densă a obiectelor și peisajelor, pe care le interpretează ca un veritabil alchimist. Artistul știe acum cum să înnobileze culoarea, cum să îi smulgă frumusețea sclipitoare ca la o piatră prețioasă, și asta cu ajutorul luminii. Gheorghe Petrașcu are cultul materiei, ca pictorii vechi olandezi. Îi plac obiectele patinate de timp. Respinge efemerul și impresiile spontane ale impresioniștilor sau jocul facil și capricios al luminii. Lumina are un alt rol decât cel tradițional, acela de a evidenția materia, de a o face vie, strălucitoare, veridică. Nu îl interesează nici perspectiva, așa cum învățase la Academie, o lasa doar sugerata, departe, că nici nu se observa.
Pictorul tablourilor de mici dimensiuni
Gheorghe Petrașcu este pictorul tablourilor de mici dimensiuni, preferând proporțiile armonioase. Refuză monumentalitatea și grandilocvența. Pictează tablouri de dimensiuni reduse ca cele realizate în Franța sau în țară la Balcic și Turtucaia, la Văleni sau Târgoviște. Gheorghe Petrașcu este unic în felul său. Nu are asemănare cu niciun alt artist. Ceea ce surprinde în maniera originală a lui Gheorghe Petrașcu de a picta este modul cum așterne pe pânză pasta de culoare, groasă, densa, catifelată, cu luciri de smalț. De aceea pictura lui Gheorghe Petrascu, deși este reală, nu imita realul. Îndeosebi naturile statice sunt adevărate bijuterii, la fel portretele și marinele, casele, târgurile și interioarele atelierului. A murit pe data de 1 mai 1949 la București.
Sursa: Mircea Deac, Tudor Octavian – “300 de pictori romani. Dictionar de pictura romaneasca moderna”, editie revazuta si adaugita, Fundatia Jean Louis Calderon, Editura Noi Media Print, 2007
