artaromaneasca@yahoo.com 
Detineti si Dvs un tablou de Ion Pacea?
Solicitati o evaluare gratuita, inclusiv pt o intreaga colectie sau mostenire! Cumparam tablouri similare cu plata imediata.
Telefon / WhatsApp:
Email:
Ion Pacea (1924-1999)
Ion Pacea (n. 06 august 1924; Horopani, Grecia; d. 13 august 1999; București, România) a fost un pictor român, membru de onoare al Academiei Române.
A studiat la Academia liberă „Guguianu” și la Institutul „Nicolae Grigorescu” cu Camil Ressu, Jean Alexandru Steriadi și Alexandru Ciucurencu, absolvindu-l în 1950. A debutat la Salonul oficial din București, în 1947.
Lucrările sale au fost prezentate în expoziții personale (1956, 1957, 1969, 1973, 1975, 1980), la saloanele oficiale precum și în cadrul unor selecții de artă românească la Ankara, Le Havre, Berlin, Praga, Dresda, Moscova, Munchen, Sofia etc. A fost distins cu premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1963), cu Premiul pentru pictură (1965) și Marele Premiu al UAP (1967).
În anii ’50-’60 a rezistat stilului realismului socialist, dezvoltând un stil propriu. Lucrarile sale realizate în ulei sau guașă acoperă o gamă largă a temelor plasticii tradiționale (peisaj, natura statică, compoziție), cât și în zona picturii abstracte. Domeniul său de maxim interes a fost natura statică.
Ocazional, a interpretat roluri în câteva filme românești, cel mai cunoscut fiind cel al lui Ioanide din filmul Bietul Ioanide al regizorului Dan Pița (1979).
Ion Pacea este considerat unul dintre cei mai mari coloriști ai picturii române moderne. Se face cunoscut printr-o serie dedicată genului clasic al picturii: peisaje, naturi moarte, marine, interioare. Cu o bază figurativă solidă ancorată într-o profundă cunoaștere a picturii europene, reușește să creeze o imagistică abstractă. În pânzele sale strălucirea culorii este susținută de o paradoxală alianță între suprafețele aplatizate ale formelor și o tușă liberă, vibrantă, gestuală.
Sursa: Tajan, catalogue Le Modernisme Roumain, 2009
Ion Pacea – O posibilă retrospectivă, Editura Noi Media Print, 2010
