artaromaneasca@yahoo.com 
Detineti si Dvs un tablou de Ipolit Strambu?
Solicitati o evaluare gratuita, inclusiv pt o intreaga colectie sau mostenire! Cumparam tablouri similare cu plata imediata.
Telefon / WhatsApp:
Email:
Ipolit Strambu (1871-1934)
Viata
Ipolit Strâmbu s-a născut pe 18 mai 1871 la Baia de Aramă, satul Mărășești, fiu al unor mocani săraci. A urmat gimnaziul real și școala de arte frumoase din București între 1889-1895, având ca profesori pe Theodor Aman si G.D. Mirea. Lucrarea de diplomă a fost compoziția mitologica Daphnes și Chloe. A debutat la Expoziția artiștilor în viață în 1895, fiind medaliat. A fost profesor un timp la gimnaziul real din Craiova. A obținut, prin concurs, în 1896, o bursă pentru Munchen, urmând până în 1900 cursurile Academiei Regale de Pictură, cu Carl Marr. În 1900 a participat, cu trei lucrări, la Expoziția Universală de la Paris.
În 1901, întors în țară, Ipolit Strambu devine profesor de pictură și desen la Scoala de Arte Frumoase din București. A fost membru fondator al Societății Tinerimea Artistica. A scris câteva manuale de desen și de tehnică și pedagogia picturii. A luat parte la organizarea Muzeului Național de Artă Populară. A participat regulat,timp de 30 de ani, la expozițiile Tinerimii Artistice. În timpul războiului a rămas în București ca director al Scolii de Arte Frumoase. A fost un timp secretarul Tinerimii Artistice.
Opera
Temele picturii lui Ipolit Strambu au fost în tinerețe influențate de pictura lui Nicolae Grigorescu. După 1907 a părăsit poziția semănătoristă, preferând peisajul. Epigon al lui Nicolae Grigorescu, creația lui Ipolit Strambu, bogată și variată ca genuri (portrete, peisaje, scene de gen, compoziții alegorice), se distinge printr-o notă idilică, prin preocuparea de a reda efectele de lumină, dovedind mai ales o bună cunoaștere a meșteșugului („Două prietene”, „Femei cosind”, etc.). Pictor idealist, romantic, plein-air-ist cu unele tendințe simboliste. Ipolit Strâmbu a murit pe 31 octombrie 1934, la București, după o boală grea și aproape uitat de contemporanii lui.
Sursa: Mircea Deac, Tudor Octavian – “300 de pictori romani. Dictionar de pictura romaneasca moderna”, editie revazuta si adaugita, Fundatia Jean Louis Calderon, Editura Noi Media Print, 2007
