artaromaneasca@yahoo.com 
Detineti si Dvs un tablou de Max Herman Maxy?
Solicitati o evaluare gratuita, inclusiv pt o intreaga colectie sau mostenire! Cumparam tablouri similare cu plata imediata.
Telefon / WhatsApp:
Email:
Max Herman Maxy
Max Herman Maxy s-a născut pe 28 octombrie 1895, la Brăila. S-a stabilit la București în 1897. Studiile le începe la București; le întrerupe însa în 1916, mergând voluntar în armată. Aflat la Iași, deschide prima sa expoziție cu Iosif Ross. La Iași, Iser ii lansează numele de M H Maxy. Reîntors la București are o noua expoziție în 1920 și apoi o altă la sala Mozart, în 1921. În 1922 pleacă la Berlin, unde suferă influența cubismului și constructivismului. În 1924 ia parte la expoziția internațională organizată de revista “Contimporanul”, alături de Marcel Iancu, Victor Brauner, Constantin Brâncuși, Arthur Segal, Paul Klee, Hans Mattis Teutsch, Corneliu Mihăilescu, Milita Petrascu etc. Expune la Arta Română, la Salonul Oficial, Salonul Oficial de Toamnă, la Arta Nouă, Grupul Plastic și după război la Flacăra și la expozițiile de stat.
Participă la înființarea revistei “Integral” în 1925, alaturi de Ilarie Voronca, Ion Călugăru. În 1928 organizează un studio de artă decorativă, în propria locuință de pe str. Ion Campineanu, după închiderea Academiei de Arte Decorative, al cărei director a fost. În 1954 este numit director al Muzeului de Artă al RPR. A fost profesor la Institutul de Arte Plastice din București, între 1949-1951. În 1954 i s-a acordat titlul de “Artist Emerit”. M H Maxy este pictorul reprezentativ al constructivismului în România, unul dintre cei mai reprezentativi artiști ai avangardei istorice și totodată un adept de conjunctura al realismului socialist. După 1964, odată cu relaxarea și schimbarea opticii intervenite în arta oficială, Max Herman Maxy abandonează realismul socialist și încearcă o revenire “patetica” la constructivism. M H Maxy a murit în 1971 la București.
Sursa: Mircea Deac, Tudor Octavian – “300 de pictori romani. Dictionar de pictura romaneasca moderna”, editie revazuta si adaugita, Fundatia Jean Louis Calderon, Editura Noi Media Print, 2007
